CONSILIUL LEGISLATIV
Aviz nr. 61 / 2017
AVIZ
referitor la proiectul de Ordonanță de urgență pentru modificarea și completarea Codului Penal și a Codului de Procedură Penală
Analizând proiectul de Ordonanță de urgență pentru modificarea și completarea Codului Penal și a Codului de Procedură Penală, transmis de Secretariatul General al Guvernului cu adresa nr.22 din 31.01.2017,
CONSILIUL LEGISLATIV
În temeiul art.2 alin.(1) lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată și art.46(2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ,
Avizează favorabil proiectul de ordonanță de urgență, cu următoarele observații și propuneri:
1. Proiectul de ordonanță de urgență are ca obiect modificarea și completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal și a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală.
Potrivit preambulului, urgența relgementării este dată de necesitatea punerii de acord a dispozițiilor acestor acte normative cu deciziile Curții Constituționale în materie.
2. Având în vedere prevederile art.115 alin.(4) din Constituția României, republicată, precum și deciziile Curții Constituționale în materie, în preambulul proiectului este necesară prezentarea tuturor elementelor de drept și de fapt ale situației extraordinare, a cărei reglementare nu poate fi amânată, pentru toate intervențiile legislative prevăzute de proiect, precum și efectele negative care s-ar produce în cazul neadoptării prezentului proiect.
Precizăm că, prin Decizia nr.421/2007 Curtea Constituțională a statuat că urgența reglementării nu echivalează cu existența situației extraordinare.
3. Fără a ne pronunța asupra oportunității soluțiilor legislative propuse, pe fondul reglementării, semnalăm următoarele:
3.1. La art.I pct.1, precizăm că modificarea vizează doar alin.(3) al art.269 și nu întregul articol.
Referitor la textul propus, sugerăm să se analizeze dacă soluția legislativă nu ar trebui prevăzută și în cazul infracțiunilor de nedenunțare - art.266, tăinuire - art.270 și nedenunțarea unor infracțiuni contra securității naționale - art.410 din Codul penal, având în vedere rațiunile identice care au stat la baza prevederii respectivelor situații de nepedepsire.
3.2. În ceea ce privește soluția neaplicării dispozițiilor referitoare la incriminarea favorizării infractorului în cazul emiterii, aprobării sau adoptării de acte normative, prevăzută la art.269 alin.(4), astfel cum este propus la art.I pct.2, apreciem că norma ar trebui reanalizată, având în vedere că această infracțiune are un conținut diferit de cel al infracțiunii de conflict de interese, care cuprinde o soluție legislativă similară. Astfel cum s-a subliniat în doctrină[1], rațiunea excluderii de sub incidența incriminării conflictului de interese a faptelor privind emiterea, aprobarea sau adoptarea de acte normative pare să rezide în împrejurarea că un astfel de act ar putea aduce beneficii tuturor, nu doar funcționarului și celorlalte persoane definite de text.
Observația este valabilă, în mod corespunzător, și în ceea ce privește norma propusă la art.I pct.3 pentru art.297 alin.(3).
3.3 La art.297 alin.(1), astfel cum este propus la art.I pct.3, în acord cu cele stabilite de Curtea Constituțională prin Decizia nr.405/2016, apreciem că textul ar trebui să se refere la incriminarea îndeplinirii sau neîndeplinirii unui act prin încălcarea legii, și nu prin încălcarea unei dispoziții exprese dintr-o lege sau ordonanță a Guvernului. În condițiile în care se apreciază că noțiunea de lege nu este suficient de clară, având în vedere că și instanța de contencios constituțional se referă, la pct.65 din Decizia nr.405/2016, la legi, ordonanțe și ordonanțe de urgență ale Guvernului, textul ar putea să se refere, eventual, la toate aceste categorii de acte normative.
Pe de altă parte, precizăm că drepturile și interesele legitime ale persoanelor sunt prevăzute și garantate și de către Constituție, nu numai de legile în vigoare, așa cum se prevede în textul propus.
3.4 La art.297 alin.(2), astfel cum este propus la art.I pct.3, este de analizat dacă pedeapsa stabilită de norma incriminatoare este proporțională cu valorile sociale ocrotite de text.
3.5. La art.301 alin.(1), astfel cum este propus la art.I pct.5, semnalăm că, prin Decizia nr.603/2015, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea sintagmei raporturi comerciale din cuprinsul dispozițiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal, astfel încât nu se înțelege de ce, în loc să fie redefinită sfera relațiilor avute în vedere de text, au fost eliminate și cele referitoare la raporturile de muncă și cele referitoare la relațiile prin care se beneficiază de foloase de orice natură.
3.6. La art.290 alin.(3), astfel cum este propus la art.II pct.3, nu rezultă care este consecința depunerii denunțului cu depășirea termenului de 6 luni.
4. Din punct de vedere al respectării normelor de tehnică legislativă, semnalăm următoarele:
4.1. Titlul proiectului trebuie reformulat, astfel:
Ordonanță de urgență pentru modificarea și completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal și a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală.
4.2. Părțile dispozitive a art.I pct.1 și 2 trebuie reformulate, astfel:
1. Alineatul (3) al articolului 269 se modifică și va avea următorul cuprins:.
2. După alineatul (3) al articolului 269 se introduce un nou alineat, alin.(4) cu următorul cuprins: .
Totodată, normele propuse trebuie precedate de cifra (3), respectiv (4).
4.3. La partea dispozitivă a art.I pct.8, expresia articolul 3361 trebuie redată sub forma art.3361.
4.4. La pct.3 și 4 ale art.II, potrivit exigențelor normative, părțile dispozitive se vor reformula, astfel:
3. După alineatul (2) al articolului 290 se introduce un nou alineat, alin. (3), cu următorul cuprins:.
4. După alineatul (1) al articolului 557 se introduce un nou alineat, alin. (11), cu următorul cuprins:.
PREȘEDINTE
dr. Dragoș ILIESCU
București
Nr.61/31.01.2017
[1] G.Bodoroncea ș.a, Codul penal, Comentariu pe articole, Editura C.H.Beck, București, 2014, p.674.